Despre Viata

Prea multi oameni sunt singuri..

By  | 

Cu certitudine fiecare dintre noi cunoastem cel putin o persoana foarte faina, de la desteptaciune la frumusete, pana la bun simt si umor – nu conteaza neaparat proportiile atata timp cat mixul e bun, care este singura, solo, burlac sau burlacita celebra, fara vre-o legatura cu emisiunea. Nu de azi, nu de ieri, ci de ha ha ha timp. De multe ori „acea persoana” suntem chiar noi, dar nu cred ca e necesar sa intram in detalii atat de concrete :))

Si-acum fara gluma..

Hai sa recunoastem ca pare inexplicabil. De ce un astfel de om, cu atatea calitati, nu-si poate gasi o persoana care sa-i fie alaturi? De ce?

Incerc sa raspund la aceasta intrebare fara sa am un scenariu prestabilit. Am purtat o discutie asta seara cu sora mea (casatorita, copii, sot misto, casa, masa, alea alea la care unii dintre noi azi doar visam) despre o astfel de persoana. Nu eram eu, nu de data asta. Asa mi-a si venit ideea acestui post. Si mi-a zis o chestie interesanta..

“Dodo, pare a fi tot mai greu. Vremurile, oamenii, chiar s-au schimbat.. si nu in bine”! As completa eu, “mai mult ca oricand”!

Azi nu mai curtam, azi nu mai avem rabdare, azi vrem tot (acum) ce n-am avut o viata – daca nu cumva 10 generatii in spate, azi vrem totul pe tava fara sa facem mare lucru – daca se poate nimic, azi vrem sa pice din cer, azi vrem marea cu sarea si noi suntem hāp la munte, azi vrem perfectiuni din filme, facebook, instagram si mai rar din carti, azi vrem ceva ce habar nu stim daca vrem si ce inseamna cu adevarat sa ai asa ceva – si chiar si atunci cand avem, ne plictisim si vrem din nou altceva!

Azi am ajuns sa fim niste ambalaje care poftim tot ambalaje. E trist, mult prea trist! Pentru ca in general ambalajele sunt pentru oameni, dar noi, indirect, nu mai vrem oameni!

Nu stiu ce vanam, la ce speram si cat si cand intelegem ca ceva nu e ok! Probabil ca ne consideram maturi, fara prea multa experienta de viata si mai repede decat putem pronunta corect acest cuvant. M-as intrista sa aflu ca soiul asta de maturitate a devenit un trend.. Prea multi oameni maturi si prea putini cu foloase reale si cinstite de pe urma acestei „maturitati”.

Ar fi prea simplu sa dau vina pe societate. Jur. Ar fi prea simplu! Mai repede cred ca vina ne apartine in primul rand noua pentru simplul fapt ca ne complacem si astfel uitam sa privim cu atentie pe peretii propriului suflet si nu pe cei virtuali. Cred ca acolo ar fi interesant de dat like sau dislike, de comenturi, certuri si dezacorduri nu mai zic. Acolo ar trebui duse cateva batalii, acolo in sufletul tau ar fi util sa dovedesti cine esti, ce stii si ce poti face cu adevarat!

Si o data ce ai reusit sa-ti dovedesti tie ce si cum, probabil ca o sa ajungi la concluzia ca nu mai trebuie sa te “scremi” in fata nimanui pentru a te face remarcat. Asa poate sunt sanse mai mari sa atragi inzecit mai putini oameni, dar daca in mana aia de oameni curiosi cu adevarat de tine e cine trebuie, deja esti castigat!

Noapte buna.

P.S. Poate m-am indepartat prea mult de titlu, nu stiu, si-am facut fara sa vreau un ghiveci de idei, insa am lasat cuvintele sa se scrie asa cum vin, fara editari, fara strategii editoriale si alte briz-briz-uri.

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *