Despre Viata

Orasul vechi.. e intotdeauna nou.

By  | 

Intr-o seara vreau sa ne cazam undeva intr-un oras vechi, intr-un hotel cu cel putin aceeasi varsta. Amandoi o sa fim imbracati in negru. Eu intr-un costum simplu, cambrat, care-mi vine perfect, cu palarie si niste botine in loc de pantofi. Tu, intr-o rochita neagra, care sa-ti evidentieze trupul de viespe enervanta, fara decolteu, cu parul prins sub o palarie cu aer frantuz si o chestie din aia discreta pe ochi, un fel de plasa, ca altfel nu-i stie zice nici un barbat caruia ii plac femeile. Sub rochie, deja ti-ai inchipuit. Singura culoare de pe tine sa-ti fie rosul de pe buze. Eu fumez o tigara de foi, iar tu sipca. In camera de hotel sa avem un pickup si cateva placi cu muzici din anii 20. O sa bem sampanie si nu doar una. Lumina sa fie difuza spre deloc. Nu, nu suntem la o inmormantare, dar asta nu inseamna ca zambim. De fapt te mint. Chiar suntem. Asta justifica faptul ca amandoi am ales negru. Asa a fost scenariul si-l respectam intocmai. Ne inmormantam amintirile care nu ne fac cinste, fricile si orice gand care nu ne caracterizeaza. Si-o facem fara sa vorbim despre asta, cumva mut, sarbatorind. Dansam numai dupa ce am terminat prima sticla. Niciodata nu iti aprinzi tigara singura. Ma si te intreb lucruri legate de ceea ce n-am avut curaj sa o facem acasa, in bucatarie sau in pat, acolo unde nu gasim nimic din ce avem acum. Putem considera ca azi nu suntem noi. Sau suntem „supranoi”. Este o intalnire la nivel inalt, intre cine ma guverneaza pe mine si cine te guverneaza pe tine. Si astea doua entitati trebuie sa negocieze dur. La sange. Apoi, cele doua entitati sa se apropie, sa intre in spatiul personal, sa bea, sa fumeze, sa danseze si apoi, sigur se lasa cu.. Dar atentie, pana atunci trebuie consumate niste secunde si fiecare ne jucam rolul bine de tot. Cu bune si rele. E o noapte complexa. Am incredere ca o sa te descurci de minue. Altfel nu te-as fi chemat. Nu-ti imagina ca actiunea o sa se desfasoare in pat. Ar fi prea simplu. O sa vezi o fereastra prin care orasul vechi inca traieste. Acolo, pe pervaz, ne asezam si ciocnim in cinstea celor ce o sa urmeze. Acum si maine. Maine si pentru totdeauna.

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *