Despre Viata

Oare cum ar fi sa ne traim viata.. doar pentru noi?

By  | 

Voi ati observat ca in general oamenii nu mai pot fi “acolo – oriunde” fara sa spuna ca sunt acolo? Fara sa posteze un miliard de imagini ca sa fie suficient de convingatori ca ei sunt “acolo” si nu in casa plictisiti de moarte? Voi ati observat ca lumea de azi parca te obliga sa fii fericit? Eu cel putin n-am cum sa cred altceva din moment ce 80-90% din oamenii pe care-i urmaresc pe retelele de socializare sunt intr-un Paradis constant. Parca nimeni nu are probleme, nimeni nu sufera de vreo dragoste neasteptata, nimeni nu face nimic din ce poate face sau trai un om obisnuit. Astia toti duc vieti de invidiat, bata-i vina sa-i bata. Si noi stam si ne uitam si ne gandim “cum p**** ma-sii azi e la munte si maine la mare permanent”? Oamenii astia nu muncesc? Oamenii astia n-au program, n-au obligatii, n-au responsabilitati, n-au preocupari, n-au baiuri? Chiar asa toti? Ce drecu, doar nu-s toti extraterestrii si numai eu m-am gasit mai fraier sa fiu om! Bine, sper ca se intelege ca nu ma refer ca ar trebui sa ne omoram amarul pe facebook si instagram, insa senzatia mea este ca deja “fericirea si implinirea” astora miroase prea tare a falsitate. Ba nu, pute! Fireste ca n-ar trebui sa ne intereseze si ca noi astia putini ce-am mai ramas cat de cat normali la cap ne putem vedea linistiti de vietile noastre, insa cati dintre noi putem recunoaste ca uneori ne este pur si simplu ciuda :)) Corect? Asta pana ii cunosti pe unii dintre ei si realizezi ca tu n-ai putea trai mai mult de-o saptamana in Paradisul lor. Si-s generos cand zic o saptamana. Dar asta-i alta poveste ce cred ca am mai dezbatut-o pe aici..

Jur ca am ajuns sa respect din ce in ce mai mult oamenii care sunt discreti. Ba chiar ma gandesc serios ca-s de fier cumva ca pot rezista tentatiei si ca ar trebui sa-i invete si pe altii. Nu de alta dar, si iar nu iti cer sa recunosti ca si tu, inclusiv eu ma gasesc ca sunt intr-un loc de care ar trebui sa ma bucur 100%, dar eu vad deja cadre misto pentru instagram, imi vin in cap statusuri si ma apuc si le scriu in notite, mai scap cate un snap, etc. Si pana la urma de ce? De ce tinem neaparat sa facem asta? Nu cumva era mai bine inainte cand ne puteam dedica total acelor momente? Ma intreb la modul cel mai serios “oare ce cacat rezolvam cu asta”? Pe bune! Dovedim ce si cui? Stiu ca e destul de complicat sa stim cu exactitate daca inainte era mai bine si acum mai rau – sau invers, insa nimeni nu ma poate convinge ca desi majoritatea dintre noi avem mii si zeci de mii de prieteni cu care interactionam constant si parca totusi suntem singuri. De fapt nu parca, sigur! Lucrul asta ar cam trebui sa ne dea putin de gandit.. sau chiar mai mult!

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *