Despre Viata

Ne este frica sa fim fericiti!

By  | 

“O aberatie grosolana!” asta exclamam cu totii la prima impresie dupa ce citim titlul. “O aberatie, esti nebun? Ce-i tampenia asta? Toata lumea vrea sa fie fericita”!

Ei bine, da, corect, insa ramane sa cuantificam ce facem mai exact in privinta asta. Serios zic, pentru ca uneori am impresia, si-o spun pe propria piele, ca nu facem absolut nimic in afara de a ne dori intens. Si, lasa-ma sa te anunt, e bine sa-ti doresti, dar nu-i suficient. Vrem sa fim iubiti, sa iubim la randul nostru, sa impartasim stari, momente de neuitat, sa strangem in brate, sa sarutam pe frunte si te miri prin ce alte locuri :)) , sa tinem de mana, sa ne plimbam, sa ne facem planuri, sa, sa ,sa.. Dar, din pacate, toate astea de cele mai multe ori raman la nivel de dorinta.. din cauza fricii.

Repet, ne este frica sa fim fericiti! Ne este frica sa acordam sanse, sa ne deschidem sufletul, sa fim sinceri, in primul rand din cauza experientelor acumulate pana acum (a se citi suturilor in fund pe care le-am luat in trecut). Ni s-au adunat atat de multe incat, parca din instinct, am ajuns sa avem niste bariere, niste scuturi de protectie de care nu trece nimeni.

Si-acum, te rog eu mult, spune-mi tu mie cum este posibil sa fim fericiti alaturi de cineva, cum sa cunoastem acea persoana, cum sa ne simtim si cum sa stim daca ne potrivim in toate cele (ma refer la apucaturi de viata si apoi la sex, desi uneori se intampla invers) daca niciunul din noi nu se deschide, nu ofera sanse, nu este sincer si tot timpul stam inveliti cu acel scut de protectie, lua-l-ar naiba sa-l ia! Cum?

Eu inteleg ca e bine sa fim precauti, mai ales dupa o anumita varsta cand chiar nu mai ai chef sa te joci aiurea si sa-ti pierzi timpul cu povesti de adormit copiii, insa iata ca prea multa precautie e efectiv in defavoarea noastra.

Probabil ca uneori, n-as stii sa-ti zic exact cand – si eu inca testez, e bine sa ne lasam dusi de val, sa nu mai analizam atat de mult lucrurile, sa nu mai cautam potriviri perfecte si sa lasam efectiv lucrurile sa se intample asa cum se intampla ele, fara sa mai intervenim, fara sa ne mai credem Dumnezeii proprilor noastre vieti (nu de alta dar uite ca de capul nostru suntem in stare sa producem mai multa nefericire, zici ca suntem masochisti), sa facem ajustari, sa schimbam, sa transformam.. ca asa stim noi in mintea si imaginatia noastra bolnava ca un om trebuie sa fie sau sa faca. Nu! Lasa omul ala sa fie asa cum este el, lasa-l sa se apropie, lasa-l sa te duca, ofera-i incredere sa se deschida in fata ta, accepta sa mergeti impreuna, sa vedeti, sa povestiti, sa testati si ce o fi, o fi si aia e!

Am scris randurile acestea din doua rationamente:

1. Iar incep sa ma satur cand vad in jurul meu o multime de oameni super mega faini.. dar singuri! Stie naiba de ce nu se combina intre ei.. de fapt cred ca motivul l-am explicat mai sus.
2. Imi era super dor sa mai iscalesc aici pe blog 🙂

3. Uite o piesa care-mi place.

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *