Despre Viata

Despre oameni si bani, asa cum n-am povestit niciodata.

By  | 

Am avut un weekend fain din care chiar pot spune ca am invatat ceva. Pe deoparte mi-am perfectionat tehnica de taiat lemne (provocari barbatesti, n-ai ce face ­čśÇ ), iar pe de alta mi-a fost dat sa observ un fapt de viata care m-a miscat tare, tare de tot.

Stiam ca trebuie sa taiem o sarja sanatoasa de lemne si prietenul la care am fost la cabana a mai chemat un om din sat ca sa ne ajute. Imi pare rau ca n-am fost inspirat sa-i fac o fotografie, desi poate e mai ok fara, lasandu-va placerea sa vi-l imaginati cum doriti. Era un barbat la vreo 40 de ani – chipul si mainile lui aratau clar ca anii nu si i-a petrecut la birou, un om simplu dintr-un sat de munte. Probabil ca multi dintre voi stiti ca sunt o multime de sate (inclusiv orase) in tara noastra unde oamenii nu au unde sa se angajeze. Sunt localitati moarte, lipsite de vreo activitate economica, locuri uitate de timp si lume. Oamenii astia ori traiesc asa cum pot din ceea ce le ofera muncile campului si cresterea animalelor, ori fac naveta la zeci de kilometri intr-o localitate invecinata, angajati fiind pe minimul pe economie. Exact in aceasta situatie se afla si omul care a venit sa ne ajute. Si acum incepe partea interesanta..

Omul asta are o singura zi libera de sambata pe luna si merge la munca in fiecare zi cu bicicleta 10 km. Nu exista mijloc de transport in comun intre satul lui si comuna unde are slujba. 10 km dus, 10 km intors, indiferent ca-i soare, vant, ploaie, ger, lapovita sau ninsoare, el pedaleaza zilnic 20 de km ca sa-si castige cinstit o pita din minimum pe economie!

Mi-e greu sa va explic cat de repede si bine a muncit omul asta ieri. Pe cuvant ca daca mai luam inca 5 ca mine, ne-ar fi fost imposibil sa tinem pasul cu el. Si dupa o zi de munca, da munca bai tata, prietenul meu i-a oferit 50 de lei pentru ajutor. Cam pe aici se plateste „cu ziua” in zona, cred. In clipa in care i-a intins banii, stiti care a fost replica lui?

– Iti multumesc, dar nu-i prea mult?

Si stiti de ce? Pentru ca omul a stiut ca n-a muncit chiar o zi intreaga..

Eu am ramas intepenit, mut, cel mai probabil cu o fata de om prost, si cu inima blocata! Cum e viata asta, mai oameni buni? Cum e? Va zic eu, de cacat! Uite oameni de mega bun simt, poate doar cu scoala generala sau profesionala, dar cu o intelepciune si o recunostinta pe care, din pacate, unii dintre noi nu o sa o avem in veci! Asta e adevarul!

Noi ne frustram, suntem tristi, intram in semidepresii, avem senzatia ca suntem oropsitii pamantului, ca nu avem ultimul iphone, ca suntem imbracati mai prost ca altii, ca nu mergem in vacantele alea in care merg aia care-si pun poze pe facebook pana la refuz, ca nu avem nu stiu ce ceasuri sau masini, ca weekendul asta am avut de spart doar 300 (sau inca un zero in plus) de lei in club, ca n-avem bani sa facem nu stiu ce cadouri scumpe, arogante, ca p**** ma-sii alte cele!

Sunt trist, jur! Sunt trist pentru ca de multe ori si eu fac la fel. Si pana la urma de ce? Trebuie sa dovedesc cuiva ceva.. in afara de mine? Nu! Trebuie sa impresionez? Cu siguranta da, dar nu asa cum am descris mai sus! Iar daca am avea putin mai multa minte sa vedem lucrurile si sa le apreciem la adevarata lor valoare, as baga mana in foc ca majoritatea dintre noi suntem de fapt fericiti, suntem bine, dar mult prea prosti si lacomi DEGEABA, ca sa ne putem da seama! Iar daca astfel de povesti reale nu ne ating, daca nu invatam din ele, daca nu schimba ceva in noi, jur ca ne meritam soarta!

Uff.. Viata! Iti multumesc pentru lectia din acest weekend!

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *