Despre Viata

De ce nu ne mai indragostim?

By  | 

Daca ai trait la un moment dat o super poveste de iubire care s-a dus pe.. nu pe apa sambetei, ca asa-i lejer, sa zicem pe apa unei zi de luni, ca asa suna si e intr-adevar naspa, de obicei se intampla ca dupa sa te izbesti frontal de situatia si in acelasi timp enervanta intrebare “de ce c**** nu ma mai pot indragosti”???

Te-ai despartit pentru ca nu mai mergea, indiferent din vina cui, ceea ce inseamna ca de acum ar trebui sa-ti fie bine. Doar ca, desi ti-e bine, nu-ti este, exact asa cum era in ultima perioada din fosta relatie. Era ok, dar nu era, voiai sa renunti, dar nu voiai si tot asa, intr-o imposibilitate sora cu ultimul element din Tabloul lui Mendeleev care, dupa cum cred ca te asteptai, nu-mi vine acum in minte, adica nu-l cunosc si nici nu-s curios care e, pentru simplul fapt ca nu ma ajuta la nimic si nici nu-mi raspunde la intrebarea care face titulul acestui articol.

Bun, pana aici treaba-i obla ca covrigu.

Curtezi si esti curtat/a de oameni misto in corp si minte, iar tu, in cele mai “rainice” conditii” poti cel mult sa apreciezi sau sa te aprinzi pentru maximum 48h, exact ca si-un deodorant, care nici el nu tine atat, doar ca eticheta – la fel ca si a ta, minte pentru a atrage noi clienti. Partea trista nu este ca cei care te vor sunt aiurea – sau nu toti, ci faptul ca ajungi sa constientizezi ca pe tine nu te mai atinge nimic. Nimic altceva in afara de “habar nu am, vedem” si vazut se face de fiecare data, adica nu. Nu o data, nu de doua ori, pana cand ajungi sa te intrebi “ce drecu e cu mine, de ce m-am transformat intr-o stana de piatra”? Ok, marlaniile n-au tinut niciodata, dar nici politeturile? Nici abordarile oldschool? Nici rabdarea, nici atentia si buna crestere nu ma atinge mai mult de “foarte fain, de apreciat”? De ce? Pai nu asta tot vociferam pe net? Nu despre asta se tot scrie atat? Sa fie cu educatie, etc?

Deci? De ce nu ne mai indragostim?

Pe bune ca scriu randurile astea fara sa stiu unde ajung sau sa cunosc raspunsul la intrebare. Stai sa-mi aprind o tigara si vedem ce iese. Gata.

Ma gandesc serios ca unul din motive ar fi ca ne dorim prea mult. Si ne dorim asa cum altii ne descriu ca e misto, ca asa ar trebui sa fie, fara sa stam sa ne gandim cum ne place noua de fapt. Iubirile trebuie sa ramana originale, cu amprente unice, iubiri care sa se nasca din intamplare si nu din dor. Serios! Nu poti sa te indragostesti ca ti-e tie dor de indragosteala. Chiar nu se poate, nu tine. Si faptul ca uneori insistam si ne dorim prea mult s-ar putea sa ne faca sa fim niste disperati, fara sa fim constienti de asta, disperati care alunga naturalul din joc. Probabil ca ne grabim, ca fortam, ca vrem “ieri” si nu oricand, ca ne dorim idealuri care nu au nicio legatura cu realitatea.

Degeaba sustinem ca traim in prezent, daca acel prezent nu ne apartine.

Poate citesti acum cand inca nu ai somn sau maine, dar oricand ai face-o te rog sa te gandesti la un lucru si sa incerci sa-l aplici: o sa ma indragostesc cand nu o sa mai decid eu cand si de cine! Pana atunci.. soare, vant, vin, tralala!

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *