Despre Viata

De ce nu mai simtim spiritul Craciunului?

By  | 

Toata saptamana am amanat subiectul asta, din cel putin doua rationamente. Unu ar fi ca aveam nevoie de o dimineata lunga, exact ca asta de sambata, pentru a avea timp si stare sa bibilesc ideea asa cum vreau, si doi, pentru ca inca nici acum nu sunt convins ca vreau sa scriu despre asta, dat fiind faptul ca aceasta sarbatoare – Craciunul, este favorita mea si clar o sa-mi prind urechile, lungindu-ma si facand un ghiveci de idei. Vedem ce iese, las lucrurile sa se scrie asa cum vin.

Mai sunt cateva zile pana la Craciun si cred ca ma simt mai gol ca niciodata. E o stare ciudata, urata, o stare care in afara de faptul ca-ti lasa un gust amar in gura si suflet, mai face o singura chestie: te lasa mai rece decat zapada care intarzie sa apara. Si uite asa nu ma misca nimic, raman inghetat in starea mea de imponderabilitate emotionala si tot ce aduce a sarbatoare de iarna prin jurul meu ma afecteaza cel putin cat incalzirea globala pe un rastafarean din ala care acum cand scriu eu randurile astea, sigur sta lejer pe plaja la o vorba cu Bob Marley intrebandu-l ce-si doreste sa-i aduca mosul, fumand amandoi ceva muscata sau stevie.

Ma doare fix in lumina coatelor mele de beculetele de pe centru. Le apreciez, dar nu le vad, nu ma intereseaza. Alte dati stateam gura casca, imi doream sa le fotografiez sau sa ma pup cu nu stiu cine pe sub ele. Forfota din oras a ajuns sa mi se para inutila si enervanta, fara sa tin cont de faptul ca ea e generata de eforturile pe care le fac oamenii pregatindu-se de sarbatoarea Craciunului. Si tot asa, mai am exemple daca e cazul.

Asadar, de ce nu mai simtitm spiritul Craciunului?

O data ar fi pentru ca suntem oameni mari. S-a dus perioada copilariei cand asteptam cu sufletul la gura sa vina Mos Craciun, cand absolut totul avea un farmec aparte, farmec pe care azi l-am uitat, desi mai exista in sufletul fiecarei persoane ramasite. Acele ramasite de farmec pot fi drojdia (maia) pentru a creste si reactiva acele sentimente, dorinte, stari, bunatate, simplitate. Dar pentru asta avem nevoie de cineva care sa ne indemne, care sa ne arate ca noi am uitat, cineva cu care sa imparti, cineva cu care si pentru care sa te pregatesti, sa te zbati, sa-ti faci planuri, sa decorezi, mama ma-sii, stiti voi.

Craciunul e despre familie, despre acasa. Majoritatea dintre noi ne tragem spre casa in perioada asta, spre focul din camin, spre caldura pe care la modul individual nu o mai avem. Insa mai multi oameni, cu mai multe ramasite prin suflet, tot reusesc sa faca un intreg pana la urma. Ceea ce e de bine, Doamne ajuta, macar atat. Ajuns acasa o sa te bucuri si nu prea. Nu ma intelege gresit, o sa razi, o sa fie fain, o sa mananci si bei atat cat poti si-ti cade bine, o sa vizitezi si o sa fi vizitat, dar parca stii de pe acum ca nu o sa fie complet si undeva acolo in sufletul tau parca lipseste ceva.

No, da ce lipseste?

Dragostea lipseste, bat-o colindatorii s-o bata! Dragostea lipseste! Si asta cred ca este motivul principal pentru care nu mai simtim Craciunul asa cum trebuie. Pentru ca atunci cand iubesti si ai pentru cine, te dai peste cap, te agiti, faci, dregi si cel putin in Seara de Ajun in jurul bradului, cand te uiti la omul pe care-l iubesti, alaturi de familia ta, ti se umple instant sufletul cu o doza enorma de fericire. Te impliniste si-ti da sens. Te face sa crezi ca merita. Si merita!

Craciunul ca sa fie Craciun are nevoie de iubire. Iubire pe care sa o oferi si sa o primesti. Craciunul e un targ in care oamenii fac schimburi de fericire. Cam asta cred ca ar trebui sa fie concluzia acestor randuri.

Si ca sa inchei intr-o nota mai putin trista, ca tot faceam referire la jumatatea ta, cat de tare e cand esti acasa la parinti si te ia cu pofta de lugu lugu si nu prea ai unde sa te manifesti :)) Si ori te tot chinui cu o gramada de inceputuri fara finalizare “ba esti nebun? lasa-ma, se aude! aud ai tai, mi-e rusine, Gizas!” :)) ori la un moment dat il dai pe Hrusca tare si aia e! :))

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *