Despre Viata

De ce nu iubesti?

By  | 

„De ce nu ai o relatie, o jumatate, un camin, o familie, un copil..? De ce? De ce? De ce? De ce?”

STOP, oameni buni! Luati o gura de aer, puneti-va un pahar cu vin, putina relaxare, va rog! Ingaduinta, ca in stilul asta imediat ma intrebati DE CE MAI EXIST? :))

Las la o parte carcotasii si acea categorie de oameni care pretinde ca se preocupa de bunastarea ta sentimentala doar pentru a avea ce sa plimbe (adica barfeasca, dăăă) mai departe.. sunt mult prea neimportanti! Ceilalti, care chiar sunt curiosi de tine, foarte putini la numar, sa zicem ca insistenta cu care intreaba este scuzata de bunatatea si sinceritatea lor.

Asadar, sa ne concentram pe explicatii, pe care – fie vorba intre noi, daca vrem le dam, daca nu, nu! Si aia e!

Nu iubesti pentru ca nu ai ce sa iubesti! Ha? Da! Ce drecu de vina ai tu ca nu-ti intra nimeni la suflet? Pe cine sa dai vina, pe cine sa certi? Pe omul din fata ta ca nu are suficiente chei la el care sa se potriveasca sufletului tau? Pe tine ca esti „vai de capul tau” si ti-ai uitat cifrul/parola? Pe o iubire mai veche, ca ti-a cimentat broasca la plecare? Dar aici nu-i vorba de chei si parole, ciment sau adezivi, ci de nenorocitul ala de noroc care te tot ocoleste! Da, in dragoste, ca-n enshpe mii de alte chestii, trebuie sa ai noroc. Sorry..

Nu iubesti pentru ca ai uitat cum se face si rar mai dai de profesori doctori de suflet care te pot trata, reinvata. Astia buni ori sunt plecati prin strainatate pe salarii babane, platiti in fericiri pe care tu nu le ai, ori sunt la zeci si sute de km distanta prin alte orase ale patriei. Si dupa cum cred ca stii deja, sedintele saptamanale sau bilunare nu tin, nu au efect. Iar daca iti inspira incredere unul din imediata ta apropiere.. e luat!

Nu iubesti pentru ca nu ai timp, desi asta nu e o scuza de fapt, dar jobul iti ocupa mult prea mult timp, mama lui de timp. Pleci dimineata si ajungi seara tarziu, praf. Tot ce mai poti sa faci este o baie si hop in pijamale. Hai sa zicem ca mai bei un pahar de ceva, poate te mai iau niste ganduri de lugu-lugu, uneori dai un telefon, scrii cuiva si se rezolva, sau te rezolvi tu, dar aia nu-i iubire. O fi un fel de rivanol care mai mult pateaza decat dezinfecteaza. Nu-i rau uneori, are si rivanolul asta rostul lui, dar la un moment dat te saturi de scenariul asta.

Nu iubesti pentru ca in timp ai acumulat o multime de frustrari si frici, si nu de putine ori cand ai crezut ca te poti deschide in fata cuiva si-ai zis doua-trei din ele, omul ala nici nu s-a mai legat la sireturi si-a luat-o la goana. Nici acum nu poti intelege de ce atatia oameni vor sa intalneasca numai puritati, suflete curate si lipsite de cicatrici. Asa ceva nu-i posibil. Fiecare ne ducem ranile cum putem. Sau o fi, dar nici sa intri la corupere de minori nu-i pont, desi nici acolo nu-i sigur..

Nu iubesti pentru ca inca mai crezi, ca un om nebun ce esti, ca toti inteleg iubirea ca si tine. Ceea ce este total gresit. Cauta sa iubesti asa cum stii si nu pretinde ca celalalt s-o faca la fel. Nu are cum! Si nici n-ai vrea, crede-ma! Sa te iubesti cu clona ta trebuie sa fie super plictisitor.

Nu iubesti pentru ca vrei numai OZN-uri. Si tu, si altii, si culmea e ca desi aceasta categorie probabil e cea mai mare, uite ca iubitorii de OZN-uri nu se plac intre ei. Nasol. Ti-as recomanda un mers pe jos, ceva acolo.. Nu tot ce zboara este iubibil.

Iar la final, poate raspunsul cel mai elocvent ar fi:

Nu iubesti pentru ca stie p**** ma-sii de viata, de ce?!

„Nu mi se arata, bai! Nu mi se arata!”

Atunci fa-i in ciuda si arata-te tu :))

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *