Despre Viata

Cine este eroul tau?

By  | 

Un prieten a dat share pe facebook la clipul asta.. Ii multumesc pentru inspiratie si te rog sa-i dai si tu un play. Doar apoi citeste mai departe 🙂

Primul gand care-mi vine acum in minte este “ce naiba as mai putea completa dupa acest discurs”?

Ei bine, pentru ca este duminica si cel putin teoretic lenevim prin casa la cafea la ora asta, hai sa dezvoltam putin subiectul, asa cum putem noi mai bine, fireste, departe de a lua un Oscar pentru asta 🙂

Din pacate generatia noastra nu a beneficiat de discursuri motivationale din partea parintilor. Sau nu in forma pe care o intalnim astazi. Daca e sa facem o medie a mesajelor transmise, cred ca toate suna cam asa:

“Trebuie sa inveti, sa iti gasesti un serviciu stabil, cat de cat bine platit, sa-ti faci o familie, sa ai copii, casa, masa, bla bla bla..”

Mesajul in sine este corect, insa prost ambalat. Si o sa va zic si de ce.. pentru ca nu se aminteste de fericire. Si in primul si in primul rand noi trebuie sa facem cumva, fiecare in felul lui, sa fim fericiti. Sunt oameni care-s fericiti ca lupta sa faca multi bani, cat mai multi, sa adune gramezi prin conturi si asta ii implineste. De obicei acestia sunt aratati cu degetul ca tot ce fac este sa munceasca si nu se bucura deloc de ceea ce obtin, adica de banii aia, bata-i vina. Dar prea putini inteleg sau vor sa inteleaga faptul ca aia-i fericirea si implinirea acelor persoane.. sa faca bani! Asta stiu ei cel mai bine. Pe de alta parte, exista oameni care castiga de 1000 de ori mai putin si investesc timp in hobbyuri si placeri neintelese de nimeni. La randul lor pot fi acuzati ca se multumesc cu mult prea putin de la viata asta, ca nu gusta din ceea ce e bun si frumos cu adevarat. La fel, nici soiul asta de acuzatori nu se gandesc ca de fapt.. aia-i placerea si fericirea oamenilor. Nu stiu, sa faca origami sau mai stiu eu ce. Sa salveze porumbei asiatici, zic.

M-am indepartat putin. Revenind la mesajul parintilor, cumva e normal sa ne fi zis asta si nu altceva. Asa au fost ei invatati si crescuti, in spiritul si tonul acelor vremuri. Acum depinde de noi cat mai invatam, cat mai scormonim prin viata pentru alte si alte viziuni, cat ne respectam simturile care zbiara dupa fericirea noastra personala. Stiu, e greu, uneori chiar spre imposibil sa faci ceea ce simti. Societatea asta ne indoctrineaza atat de tare, in general spre consumerism habotnic, adica ne face sa ne dorim lucruri (haine, case, masini, excursii pe nu stiu unde, orice) de care nu avem neaparat nevoie. Sau nu de toate, sau nu toate dintr-o data sa ne frustram ca niste idioti.

Asa ca, pana la urma avem nevoie de eroi? E bine sa fim proprii nostri eroi? E bine sa credem in fortele si-n dorintele noastre, chiar daca cei mai multi de langa noi ne cred nebuni? Cu tot riscul, eu zic ca DA! Pana la urma, oricum am lua-o, viata asta trebuie sa fie in primul rand despre noi! Vorba aia “daca nu acum, atunci cine”?

Asadar, eu nu stiu ce-ti doresti tu sa faci, care-s visurile si placerile tale inca neimplinite, insa nu pot decat sa te incurajez sa incepi sa faci ceva pentru ele. Putin cate putin, dar fa! Nu de alta, dar mai maine ii poimaine si ne trezim ca avem 50-60 de ani si e prea tarziu sa ne apucam. De fapt m-am dus prea departe. Majoritatea oamenilor, ceea ce e si firesc, atunci cand apar copiii incep sa se puna pe planul doi.. doua mii, pardon. Stiu ca poate pare egoist ceea ce spun, insa pana atunci, adica acum cand nu ai astfel de responsabilitati, fa mai mult ca oricand pentru tine, pentru visul tau, pentru eroul in care crezi. Apropo, am intalnit oameni care si cu familie si o mie de responsabilitati, tot nu au uitat ca si ei mai exista si trebuie sa aiba propriile impliniri si fericiri. Si se poate, si-s exemple faine de viata.

Iti multumesc ca ai avut rabdare sa citesti pana aici. Sper din suflet ca iti sunt de folos aceste randuri. Sau macar ti-au dat o stare buna. Duminica faina sa ai 🙂

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *