Despre Viata

Ce ne mai lipseste? Duminica, tihna, ganduri si cafea.

By  | 

Am fost foarte prins in ultima saptamana si in afara de vloguri n-am reusit sa mai pun nimic pe blog. Sper totusi sa va placa, ne straduim sa facem lucruri frumoase.

De cateva zile cochetez cu un subiect dar aveam nevoie de timp si liniste sa-l scriu. Ma refer la intrebarea “ce ne mai lipseste?”, intrebare care ma tot macina, si uite ca acum pot sa scriu linistit.

E clar ca fiecare dintre noi avem (din pacate) o multime de lipsuri, fie ele materiale sau sentimentale, care uneori ne transforma in niste ciudati si neintelesi. Spre exemplu daca in clipa asta in capul tau se invart numai problemele legate de bani pe care le ai si simti ca esti intr-un vartej de unde nu te mai scoate nici dracu – nici Dumnezeu, zici ca de data asta s-au inteles sa-ti fie tie rau, ei bine te anunt ca sigur undeva in lumea asta sunt o multime de milionari in euro care se dau de ceasul mortii ca au tot ce le trebuie material dar nu au altceva. Spre exemplu dragoste?

Deci, fa cum vrei ca tot nu-i bine. Glumesc! Atat cat se poate pe subiectul asta..

In clipa asta nu mai vreau sa mai construiesc propozitii si fraze, imi doresc sa scriu mai jos, la modul “alandala” cam ce cred eu ca ne mai lipseste, noua oamenilor care inca mai pun pret pe suflet. Te rog sa ma crezi ca nu le am inca scrise si o sa le scriu exact cum vin, unele mai interesante, altele deloc.

Asadar, poti lua si tu inca o gura de cafea, exact asta fac si eu acum..

Om frumos, ce-ti mai lipseste?

.. ne lipseste dorul? dorul sa ne fie dor de dorul nostru si dorul care are dor de noi?

.. ne lipseste libertatea? nebunia aia care ne da curaj sa iesim din tipare si sa mergem in lume, chiar daca lumea aia poate fi cel mai apropiat parc, dar mergem de mana?

.. ne lipseste increderea? unde dispare increderea asta? de ce pare a fi pe cale de disparitie? cine-o fura?

.. ne lipsesc micile bucurii? de ce suntem atat de seriosi? de ce ne luam atat de tare in serios? asa de rau am ajuns incat inclusiv proprile vieti personale au ajuns un business?

.. ne lipsesc strangerile in brate? alea sincere, alea care se simt prin piele, carne si oase si care iti patrund pana in suflete de te lasa picioarele de fericire!

.. ne lipsesc zambetele sincere? azi e din ce in ce mai greu sa-ti dai seama daca omul din fata ta chiar rade din suflet si nu-ti zambeteste fals. poate ni se trage de la emoticoanele de pe internet. pacat..

.. ne lispeste marea? mi-e si rusine sa spun, daca e sa ma dau exemplu pe mine, ca am trecut de 30 de ani si inca n-am vazut-o iarna. de ce? de ce ne tin blocurile si soselele atat de strans? de ce nu evadam?

.. ne lispeste sentimentul ala care e un soi de bucurie combinata cu speranta, cu extaz, cu nerabdare si.. nici nu stiu, poate cateva picaturi de incantare maxima. e sentimentul ala cand simti ca-ti place de cineva si incepi sa primesti semnale ca si acelei persoane ii place de tine si ca se infiripa ceva. mai stii cum e? nu ti-e dor?

..

Ce facem cu lipsurile astea? Eu nu vreau sa ne obisnuim cu ele si sa zicem “asta e, asa-i normal”. Nu, nu e normal. De ce nu le umplem? De ce nu facem ceva cu adevarat? De ce ne invartim in cerc si nu cotim dreapta brusc pe drumuri care nu ne sunt neaparat cunoscute. Sau stanga. Sau hai sa ne luam zborul 🙂

Am vrut sa recitesc ce am scris mai sus dar mi-e teama ca daca o sa o fac nu o sa mai postez pentru ca mi se par balarii si cu tot riscul pun textul asta asa cum e, asa cum a venit, asa cum am promis ca las randurile sa se scrie singure. Eu cred ca ne fac bine si poate, macar putin, sa ne mobilizeze sa umplem lipsurile alea de care am vorbit, si mai sunt si altele, sa le umplem cu.. #sens

Duminica faina sa aveti!

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *