Despre Viata

Cand stim ca DA?

By  | 

Tare mi-e teama ca asta e o intrebare care macina multa lume, din nefericire mult prea multa, dar na, asa-s vremurile azi.

Ni se intampla tuturor sa descoperim oameni misto, cu en calitati pe placul si asemanarea noastra, insa totusi undeva acolo in suflet sau in subconstintent ne intrebam “c***t, oare aici zic stop? chiar tre’ sa zic asta? asta-i omu? gata? s-a dus cu alea-alea”?

Ai patit? Lasa-ma sa raspund eu in locul tau.. ohh, daaa!

Mi-e greu sa cred ca vine un moment in viata fiecarui om, moment in care simti 100% ca DA. Si nu cred, pentru ca nu cred in perfectiune. Ce-i suta la suta asa, cand noi ne schimbam de la o zi la alta, cand noi nu suntem pana la urma 100% noi niciodata?

In acelasi timp pot crede ca-i posibil ca cineva sa te faca sa simti intr-o foarte mare proportie, nici nu conteaza cat, atata timp cat e peste tot ce ai simtit pana in clipa aia, ca vrei, ca da, ca intr-o medie buna asta iti dicteaza sufletul pe termen lung, ca-ti poti asuma, ca poti lupta, ca alea-s visurile tale, ca alea-s planurile tale care coincid cu alea comune “bini di tat” si nu vrei sa schimbi insotitorul de bord.

Intr-o astfel de situatie, cand lucurile chiar sunt pe plus, mi se pare ca trebuie sa fii chiar fraier/a sa dai inapoi, ca tu mai trebuie sa te gandesti. Sa te gandesti la ce? Sa pice din cer un cal alb cu parasuta gold cu insertii de rose si sa aterizeze intr-un punct fix pe o mie de miliarde de trandafiri proaspat culesi din cea mai scumpa gradina cu trandafiri pe care pot ateriza caii albi in general? Ete na, ghi calutu, pa!

Nimeni nu zice ca trebuie sa te arunci orbeste in prapastia unei vieti in doi, insa nici sa visezi la ozn-uri nu mi se pare pont, desi daca stau sa ma gandesc cati oameni pe care doar eu ii cunosc o fac, pare ca a devenit cam cel mai celebru sport al zilelor noastre. Aruncatul cu sperantele intr-un Univers din care nu prea pica nimic. Zici ca-i Olimpiada Celor Care Voit Nu Vor Sa Castige Nimic!

Ca sa concluzionez textul asta pe care nici acum la final nu prea inteleg de ce-l scriu, mai zic doar atat: daca simti, da-i sa sune! Altfel, mai tarziu s-ar putea sa sune, dar sa nu mai simti!

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *