Despre Viata

Cand ai una n-ai niciuna, cand ai doua abia ai una!

By  | 

Mor ce imi place tema asta, zau! In primul rand pentru ca sunt foarte putini oameni care se regasesc in ea, adica toti :)) Acum, ca unii nu recunosc..

Indiferent de ce sex porti, in perioadele de burlacie (sau nu numai?), te-ai izbit de „n” ori de urmatoarea situatie: iti place de x, de y si uneori chiar de z. No nacaz, ce faci? Pe cine alegi? X e mega hot, in Y zace o inteligenta de cutremura orice biblioteca universitara, iar Zoro asta detine un sarcasm si-un simt al umorului de esti tot intr-un orgasm cu lacrimi de ras. Ti-ai dorit sa faci din trei unul? Daaaaaa bai, da! De miliarde de ori. Si-ai putut? E limpede ca nu!

De ce se intampla magaria asta?

Pentru ca omul intotdeauna vrea mult, cel mai mult, cat de mult se poate, fara sa se gandeasca ce ofera inapoi. Ca sa meriti tot, trebuie sa dai tot. Poti oferi tot? Esti de o astfel de complexitate? Nu! Si nimeni nu-i. Probabil doar Dumnezeu, despre care n-am auzit sa aiba vreo partenera de viata, deci – logic, nici cu complexitatea intruchipata nu duce! Iarta-ma Doamne, dar e prea buna paralela!

Reamintesc titlul pentru ca-i important „cand ai una n-ai niciuna, cand ai doua abia ai una”.

Caz tipic de ghinion. Cand esti intr-o relatie iti dai seama ca sunt atat de multe planuri pe care esti „NF” (a se citi nefericit.. sau inlocuiti F-ul cu, mda) incat ti se face un dor de burlacie, de vai de p*** mamii ei de viata! Cand nu esti intr-o relatie si o arzi cu cine-ti pica-n noapte, ii fain, te bucuri de libertate, pana-n punctul in care ajungi sa constientizezi ca nu te mai satisface nimic. Nu mai vrei corpuri si suflete straine, nu mai vrei ca principalul tau obiectiv sa fie sexul, nu mai vrei nimic din tot rahatul asta de libertate care, in mod inexplicabil, te tine dupa niste gratii si parca acestea te impiedica sa ajungi fericirea, oriunde ar merge si s-ar afla ea. Si asa este! Vrei sa ti se faca dor, vrei sa faci dragoste, vrei sa plangi de placere si piele de gaina, vrei sa-ti faci planuri in doi, vrei sa porti de grija, vrei echilibru, vrei monotonie si plictiseala, si pentru toate astea ai da tot ce ai acum, adica statutul asta despre care cei luati cate doi ii spun „libertate”.

Asadar? Fa cum vrei ca tot nu-i bine!

Eu nu zic ca nu poate fi, de fapt cine stie, dar uite ca nu e! De ce? Pentru ca cei mai multi dintre noi ori suntem pur si simplu ghinionisti, ori nu am atins acel prag al maturitatii care te face sa intelegi cu adevarat ce inseamna, unde, cand si cum se intampla COMPROMISUL! Suna de cacat, dar asa e! Si nu ma refer la genul ala de resemnare idioata sau alte prostii, ci exclusiv la realitate. Sa-ti zica un prieten bun care are o familie cum e de fapt cu casnicia si relatiile de lunga durata. Da adevarul pur, cu bune si rele. Fa media si vezi ce iti da..

Cu una nu-i bine, cu doua nici asa, atunci cum? Harem? Nu!

Raspunsul corect cred ca este ASUMARE. Si cuvantul asta cumva ar trebui sa fie si concluzia principala a acestui text. Iti asumi ce alegi si pedalezi inainte atata timp cat amandoi faceti o medie buna in tot si-n toate. Perfect nu are cum sa fie. Sau daca are, imi ofer disponibilitatea de a participa la astfel de lectii de perfectiune. De platit n-as plati, dar na, facem si noi un barter de viata. Eu te-as invata cum sa fii imperfect. Ahh, ce ma mai pricep!

P.S. Multam Andra Fara Zahar pentru subiectul acestui articol ­čÖé

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *