Despre Viata

Azi sunt bine. Ar trebui sa fiu in fiecare zi asa!

By  | 

Desi poate o sa par ipocrit, cred ca cea mai faina stare de bine vine exact din lucruri simple, poate chiar banale, care te implinesc si-ti dau exact starea aia de respiro, de usurare, de fericire de moment care te face sa exclami “ba ce prost sunt! da ce nu-s asa in fiecare zi”? Sau cel putin mai des!

Si oricat ne-am propune, nu putem! Nu putem pentru ca nu avem exercitiu si ne lasam prea mult, mult prea mult, dusi de val, de viata cotidiana. Pacat! Citeam zilele trecute un cartonas shareuit de o prietena de pe Instagram care zicea ceva de genul “banii nu pot cumpara maniere, morala, respect, caracter, sens comun, incredere, rabdare, clasa, integritate si.. indragosteala”. Cat de real, cat de adevarat!

Aici mi se pare ca gresim. Alergam ca nebunii dupa bani, cat mai multi bani, dupa faima, dupa recunostinta, dupa valoare si avere, fara sa ne dam seama ca timpul trece si noi o data cu el, intr-un sens mai putin bun. Adica, in toata debandada asta cotidiana, uitam de noi si de dei dragi, desi permanent ne scuzam “pentru ei trag”. Uitam sa le acordam atentia necesara, uitam sa ne jucam, uitam sa fim buni, uitam sa pretuim fiecare secunda care se scurge si nu este eterna. Nu as vrea sa cadem in cealalta extrema.. banii sunt importanti, iti ofera confort, siguranta si, poate cel mai important, accesul la educatie (superioara) pentru cei mici. Dincolo de mofturile si arogantele pe care ni le-am face daca am avea enshpe mii de bani, cred ca ceea ce trebuie sa primeze ar trebui sa fie posibilitatea pe care noi, acum tineri, sa le-o oferim copiilor nostri. Repet, posibilitatea de a avea un altfel de acces la educatie.. unul direct, daca se poate in afara tarii.

M-am dus putin cu ideile in alta parte, asa ca revin. Da, azi sunt bine..

Sunt bine pentru ca mi-am petrecut cateva zile frumoase alaturi de familie, zile in care, lasa-ma sa te anunt, sa ma dau mare, am facut numai chestii pe care „nu si le poate permite oricine”: vineri seara o masa in familie (Alina, la multi ani, te iubesc) si joaca cu nepoteii, sambata am participat la taiatul porcului pana seara cand a venit Mos Nicolae. Nepotica mea are 2 anisori si ceva. Acum incepe sa vorbeasca din ce in ce mai bine si sa priceapa cum trebuie lucrurile. A fost primul an din viata ei cand a inteles ca vine Mosul. Dumnezeule mare ce bucurie, ce emotii! Am reusit sa-mi retraiesc prin ea o parte din farmecul copilariei. Mi-e super greu, spre imposibil sa explic acel moment magic, insa cred ca intelegi la ce ma refer si in clipa asta zambesti. Dupa ce am adormit copiii, am stat pana tarziu cu cumnatul si cu sora mea la un vin fiert. Uff, nu putin :)) Depanat povesti, insirat amintiri, stari, planuri si sperante de viitor. Acum, in clipa in care scriu textul asta, sunt singur intr-o cafenea si ma bucur ca pot sa stau linistit sa astern gandurile astea, savurand o cafea si o tigara. E momentul meu, poate chiar egoist, in care ma simt bine.

Asadar, de ce avem pana la urma nevoie ca sa fim bine?

DE NOI! De noi asa cum suntem, de noi alaturi de familie, de noi sinceri, de noi mai buni, de noi fara o mie de masti, de noi fara aere care nu ne fac cinste, de noi asa cum am fost crescuti de parinti, de noi asa cum trebuie sa fim si sa-i invatam si pe altii mai departe.

Duminica faina sa aveti! 🙂

#vorbedinpridvor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *